Dovleac

 DOVLEAC

 Cuvântul "dovleac", de obicei, se referă la un tip de dovleac (Cucurbita pepo). Este o plantă anuală sau multianuală cu tulpină flexibilă și agățătoare cu frunze cordiforme (în formă de inimă), pentalobulate, de mărime mare și cu nervuri bine marcate; prezintă abundantă polozitate pe frunze și tulpină.

  Patria dovleacului este America Centrală și de Sud. Pentru prima dată a apărut în Europa în secolul al XVI-lea. În prezent, această cultură este cultivată pe toate continentele Pământului, în cele mai diverse condiţii climaterice.

  Fructele de dovleac sunt unele din cele mai valoroase produse alimentare. Valoarea calorică este egală cu cea a conopidei. 100 g de dovleac conțin17-31, 6 kcal, pulpa conține de la 5 până la 25% substanţe uscate, până la 20% de amidon, 15% grasime, 0.7%-0.9 fibre, vitaminele B, E, PP, mult caroten (30-102 mg %), saruri minerale, pectina. Bogat in vitamine sunt și frunzele și florile de dovleac (frunzele conțin până la 620 mg % acid ascorbic), precum şi semințele ce conțin uleiuri și grăsimi de înaltă calitate, acizi organici, răsini, vitamina E.

 

  Varietăţile comestibile de dovleci (spre deosebire de cele decorative) sunt consumate după prelucrare: dovleac fiert, copt, şi altele. Astfel de dovleac este foarte bine asimilat de organism şi este larg utilizat chiar pentru copii și produse alimentare dietetice. De asemenea, dovleacul este bun pentru salate şi garnituri. Dovleacul întreg poate fi păstrat pentru o perioadă mare de timp, iată de ce, dovleacul este pe larg folosit în gospodărie încă din antichitate. Sunt cunoscute foarte multe feluri de mâncare vechi, ale căror ingrediente includ dovleacul. Charles Perrault în secolul XVII în povestea "Cenusareasa" a inventat trăsură din dovleac t produsul, care este întotdeauna mai sărace.